Alexandru Ciutureanu - Cautatorul de lumina al sculpturii abstract-avangardiste

         Pentru Alexandru Ciutureanu sculptura nu a reprezentat doar o ocupatie profesionala.

Abordata initial ca o indeletnicire amatoriala pasiunea sa a evoluat cu timpul devenind limbajul cel mai graitor prin care artistul a inceput sa comunice oamenilor reflexul spiritului si al viziunii personale asupra umanitatii, contopindu-se in expresia absoluta a destinului; prin sculptura Maestrul ne aminteste si ne determina sa luam aminte la zestrea spirituala dobandita de la stramosii nostri in care se rasfrang deopotriva sufletul poporului si toata spiritualitatea neamului strabun.

Criticul de arta Luiza Barcan a descoperit si pus in evidenta “fericita conjunctie dintre metodele de lucru ale unui cioplitor traditional si viziunea unui artist modern, stapan peste o lume de forme ce emotioneaza prin bogatia si rafinamentul ei”.

Tocmai prin aceasta conjunctie se contureaza amprenta personala de capatai care distinge arta lui Alexandru Ciutureanu de cea a altor sculptori. Cioplite cu instumente antice inca in folosinta in timpurile noastre, operele lui Ciutureanu cu tenta modernista se prezinta publicului invaluite in magie si mister imbiindu-l sa le descopere taina, sa le patrunda sensul, sa le afle semnificatia, sa le si sa se inteleaga.

Mainile artistului au lovit cu strasnica precizie contopita cu deopotriva blandete atat piatra dura cat si lemnul rasunator, incat fiecare lovitura a daltii sale lasa sa se intrevada sensibilitatea si rafinatetea sufletului sau care a vibrat duios ca o mangaiere pe obrazul materiei ranite. Din suferinta acesteia artistul a eliberat si adus la lumina esenta materiei, realizand astfel lucrari deosebite, care au incantat si vor continua sa incante privitorii, adresand acestora invitatia perpetua de a descoperi noi intelesuri creatiilor sale, sa se descopere, sa se recunoasca, sa se regaseasca.

Prin operele sale, rezultate dintr-un incontestabil amestec de modernism si stravechi si prin mesajul pe care a reusit sa il comunice, Alexandru Ciutureanu ramane un artist singular ca stil si mod de lucru, ca viziune artistica si spirituala.

Nascut in 1951 in comuna Bîrca (azi Bârca), judetul Dolj, Alexandru, a urmat chemarea sa catre arta si si-a implinit destinul desavarsindu-si studiile in 1982 cand a absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti.

Prin seriozitatea si tenacitatea armonios impletite cu deosebita sa maiestrie Ciutureanu si-a dobandit curand un renume devenind membru al Uniunii Artistilor Plastici din România.

A participat la numeroase expozitii si simpozioane de arta, atat in Tara cat si dincolo de hotarele acesteia:

1983 - Simpozion national de sculptura, Piatra Neamt, Romania

1984 - Simpozion national de sculptura, Magura Buzau, Romania

1987 - Simpozion national de sculptura, Covasna, Romania

1990 - Simpozionul international de sculptura, Kaisersteinbruck, Austria

1992 - Simpozionul "Elias Hugel", Vienna, Austria

1993 - Simpozionul "Frederich Opferuh", Vienna, Austria

1994 - Simpozionul "Kaisersteinbrucher Kirche, Sonnenuhr-Pfeiler", Kaisersteinbruch, Austria

1995 - Simpozionul "Margaretha Rofinim", Vienna, Austria

1996 - Simpozionul national de sculptura, Galati, Romania

1997 - Simpozionul "Wilhelm Amelin", Vienna, Austria

2002 - Simpozionul national de sculptura "Brancusiana", Targu Jiu, Romania

2004 - Expozitia de la Galeria Metropolitana din Tokyo, Japonia

2005 - Simpozionul international din Beratzhausen, Germania

2005 - Simpozionul national de sculptura, Bistrita, Romania

2011 - Simpozionul national de sculptura, Focsani, Romania

2012 - Simpozionul national din Ramnicu Valcea, Romania

Lucrările sale, elaborate cu preponderenta in lemn dar si in piatra si bronz se gasesc azi nu doar in colectia familiei. Multe dintre acestea, foarte apreciate, se afla la loc de cinste in colectiile private ale cunoscatorilor de arta si iubitorilor de frumos din Romania, Italia, Austria, Germania, Japonia, Ungaria, Canada.

Altele inca mai pot fi admirate liber in muzee ca si in pietele unor orase ale Tarii de unde strajuiesc asupra urbelor graind, tuturor celor care le remarca si le cerceteaza, curiosi si rabdatori in ciuda freneziei cotidiene, despre strasnicia si delicatetea mainilor si profunditatea spiritului, despre viziunea abstract-avangardista a celui care le-a zamislit.

Dincolo de mesajul vizional pe care operele lui Ciutureanu reusesc sa il transmita, acestea stimuleaza subtil privitorii la meditatie aidoma capodoperelor marelui Brancusi. Printre acestea as aminti “Cautatorul de Lumina” in zona Garii de Nord din Bucuresti si lucrarea elaborata pe tematica Unirii, amplasata la unul dintre sensurile giratorii din Focsani, cea mai apreciata dintre cele trei realizate de tot atatia artisti precum si cele care au fost elaborate si prezentate la taberele de sculptura de la Poiana cu schit (”Lacas”), de la Magura, Valcea (“Solara”), de la Covasna, (“Somnul sferelor”) s.a.

Alexandru Ciutureanu a practicat o arta care i-a permis si permite si privitorului sa-si libereze mintea de tipare si concepte standardizate si astfel descatusandu-se sa se lase sa lunece intr-un proces de meditare menit a penetra esenta in sine a Vietii, a Universului, a Simplitatii si a Luminii, a Naturalului si a Divinului.

In atelierul sau din Bucuresti, de pe strada Calusei, 59, pot fi vazute traditionalele unelte cu care Maestrul a realizat toate operele sale, ba chiar si primii pantofi pe care fiul sau Mihai i-a avut in dar de la tatal sau si de mainile acestuia lucrati.

Paradoxal, tacerea adanca ce troneaza acum in incapere aminteste ca, in urma cu cateva luni doar, acel loc era un continuu bocanit si harscait pe care mainile artistului il executa cu un soi de sfintenie ritmica aproape in toate zilele daruind lumina si contur formelor incatusate in materia bruta.

Mult prea timpuriu Alexandru Ciutureanu a plecat dintre noi. S-a desprins surprinzator de prea devreme din rostul lui lumesc.

In 19 martie 2013 Cultura Romaneasca a mai pierdut un fiu.

Lasa acestei mame adoptive a sa toate uneltele dragi lui si lucrarile de el realizate, in care si-a transferat cugetarile, simtirea, intreaga traire.

Sa ne miscam incet prin memoria acestuia, cu grija sa nu tulburam nu numai Somnul sferelor sale dar nici pe cel al profundului lor creator.

Probabil lumea aceasta a noastra a devenit prea stramta si prea intinata pentru ca oamenii de talent, sensibili si puri sa mai poata incape in ea. Incet, incet, unul cate unul, aceste reale talente se stramuta reunindu-se in ceruri, in acele taramuri despre care, stim cu totii, se spune ca ar reprezenta lumea celor drepti.

Ne raman operele lor ca sa marturiseasca mereu si oricui ca au trecut printre noi, ca au creat gandind la noi, pentru a bucura si insenina trairea noastra si pentru a ne deschide ochii mintii si ai sufletelor catre valorile cu adevarat importante, fundamentale in viata fiecaruia in parte si a tuturor impreuna.

Material realizat si ingrijit de Elena Banut,

Traducator-Interpret Freelance de romana-italiana-romana

Professionista in conformitate cu Legge n. 4 del 14 gennaio 2013, pubblicata nella GU n. 22 del 26/01/2013

Reproducerea/folosirea (chiar partiala) este interzisa fara acordul scris al autoarei, fiind proprietate exclusiva a sa